When life gives you lemons, make lemon juice!


Vreau sa storc din viata asta orice placere marunta si nesemnificativa...Vreau sa ma bucur de o melodie buna, de admiratul unei privelisti imaculate, de o temperatura pozitiva dupa o iarna prea lunga pentru normele de toleranta ale unei friguroase...vreau sa fiu capabila sa vad fara ochelari jumatatea plina a unui butoi cu desfatari efemere...
 

Vreau sa ma plimb pe strada si sa vad oameni binedispusi si sa stiu cu siguranta ca nu e din cauza ca mi s-a intins mie rimelul sau pentru ca am o zi in care parul imi sta naspa, ori pentru ca se poate dibui pe fata mea ce marmelada am servit la micul dejun, ci doar ca si ei se bucura de stropii din sucul vietii cu lamaie indulcita.



Vreau sa ma transform intr-un mic cameleon si sa ma pot colora fara ranchiuna in functie de orice situatie. De exemplu: nu pot fi albastra sau chiar mov daca prietena mea m-a dezamagit-ma asortez cu rozul starii ei si merg mai departe! Ce sa-i faci daca sunt dependenta de cescuta cu ceiut savurata alaturi de ea si de glumitele proaste care ne amuza pe amandoua?! Imi cobor pretentiile si anulez dislike-ul! Ori nu pot ramane rosie de manie cand un sef imi cere din scurt un raport pe ultimele 12 luni...ma fac invizibila si ciuciu raport, frate! Doar nu sunt nebuna sa-mi irosesc asa viata!
 

Vreau sa ajung la finishul acestei vieti si sa nu fiu deloc insetata! Sa stiu ca m-am hidratat din belsug cu toate porcariile, incat regretul sa nu fie pentru lucrurile nefacute, dar nici pentru cele comise. Cazusem in patima alcoolului si tutunului – mai ca fumam un pachet de tigari pe an si beam la o ocazie chiar si doua beri- si ce pot sa spun dupa experienta asta ?! Mda...am facut-o si pe asta! Total neinteresant si pentru ca vreau sa depasesc recordul nemtilor la longevitate, m-am lasat si de tutun si de alcool si m-am pedepsit (pentru detoxifiere) cu niste salaturi xxl. Mai intru in sevraj din cand in cand, atunci cand sangele imi atinge cote alarmante de purificare, dar noroc ca am prieteni in jurul meu care ma impiedica sa-mi realimentez dependenta...ori sunt prea zgarciti sa-mi dea din portia lor de fericire..nu stiu exact (doar nici eu nu sunt prea darnica cu pastilele – vezi articolul No thanks. Thank you for nothing!
 

Vreau sa elimin prudenta total din bagajul meu emotional...practic de ceva vreme si riscul: cine mai combina o poseta rosie cu pantofi verzi sau face comanda online de hainute, chiar daca niciodata nu a nimerit marimea? Sau asta cumva se cheama ...perseverenta? Ori cine mai traverseaza strada la ora 12 noaptea pe rosu cand la un kilometru se vede o masina...stationata? Cu aceeasi motivatie in cap, am riscat si intr-o seara sa devin fan manele...nu este deloc coincidenta ca s-a intamplat in aceeasi seara in care mi-am pus la incercare si pasiunea pentru alcool! Exact cum scapi de raie cu lesie sau de satana cu tamaie, asa am scapat si eu de manea a doua dimineata cu o halba de moare si 3 ore de Mezzo.

Vreau sa nu vegetez si sa traiesc cu pasiune orice senzatie – dea Domnul numai de trairi pozitive...Vreau, daca am chef, sa ma duc sa-l pup pe soferul de autobuz ca nu m-a lipit cu trompa de geamul nespalat prin care cu greu imi dibuiesc statia in care trebuie sa cobor si sa nu ma mai fac foc si para din cauza altor soferi dependenti de senzatii tari si devoratori de clipuri amuzante vazute prin oglinda retrovizoare cu pasageri facand tumbe si exercitii de echilibristica in cautarea fericitului centru de greutate.

Fie ce-o fi, viata asta ne e prea scurta ca sa ne permitem luxul sa o regretam cu amareli, acreli, saraturi sau alte gusturi radicale...doar dulcegariile sunt tolerate si incurajate, pentru ca oricum viata ne da o groaza de lamai, incat noi trebuie sa stim sa fentam aciditatea lor cu tot ce avem la indemana si ar fi bine sa fie un pliculet de zahar. :)
 

Posted by L

 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu