Sunt visator de profesie.


 
 
Visez adeseori cu ochii deschisi. Iti poti da seama, de obicei, dupa urmele de pe camasa ca am zburdat pe meleaguri colorate intens. Sau dupa schiopatatul sfios si cucuiul ce se zgaieste la trecatori de sub breton. Ma recunosti usor, fara indoiala.

Cand eram copila, visam ca o sa fiu rapita de o banda de pirati. Mare mi-a fost dezamagirea cand am aflat ca piratii sunt doar niste pungasi. In adolescenta, visam ca o sa-mi bata la usa printul pe cal alb. Dar am deschis usa unui nenorocit. Ca tanara femeie visam ca o sa intalnesc un milionar frumos. Dar anii au trecut si milionarul tot nu a aparut.

Nu va ingrijorati. Doar nu mi-am pierdut speranta. Visez in continuare cu ochii laaarg deschisi la acel milionar. Recunosc, sunt o visatoare inraita si daca, vreodata, as da peste vreun anunt ”Angajam visator de profesie” cu siguranta as tabaci multe funduri.

 Dar cum, evident, visez, din nou, ma multumesc  cu statutul de fiinta deteapta. Ce nu ati tras cu urechea la ce se vorbeste prin targ? Visatul cu ochii deschisi e semn de inteligenta. Dovedit. Daca nu ma credeti, aruncati un ochi mai jos
 
 
PS: Daca sunteti curiosi, el e milionarul pe care il astept

Posted by Suflet blond

Profil 360 de grade - Pitipoanca


Se realizeaza in ultima vreme o evolutie cu repeziciune a unei specii care intre alte hotare era inca demult pe cale de extinctie – in prezent disparuta total sau anihilata din radacini cu doze de cultura, corect administrate si in proportii deloc zgarcite: PITIPOANCA.

Cum o recunosti? Intr-adevar, s-ar putea sa ai ceva probleme, dar iti dau un indiciu: este mai sclipitoare decat Calea Lactee si mai kitchoasa decat o icoana cu leduri sau un tablou de bazar cu referinte sonore de cascada susuratoare. Si daca nici atunci nu-ti sare violent in ochi, bazeaza-te pe nasul tau care e derutat rau de tot atunci cand se apropie de ea la o distanta de 5 m! Nu-i nimic! Profita si stai prin preajma-i un pic (in caz ca-ti plac parfumurile ieftine sau din categoria “dulci”) pana te parfumezi si tu de-a binelea din cap pana-n picioare, moca . 

Si nu vei fi nicicum acuzat de furt, ci doar vei iesi in evidenta ca esti un sarantoc si jumatate, fara imaginatie in ale “outfiturilor”, cu gusturi mult prea limitate si dezgustator de discrete. Iar daca o pui sa scrie – atat cat poate si eventual dupa dictare-, o vei identifica cu usurinta dupa inimioarele migalos articulate folosite in loc de virgulite si punctisoare si abundenta de “tz” sau “sh”- ca doar nu vrea sa aiba probleme in a i se intelege ideile sau a i se confunda stilul!

Accesorii pentru suflet



Dimineata... forfota... agitatie ... zarva multa; cativa intarziati  alearga sa ajunga la mijlocul de transport...cei care nu reusesc bat din picior nervosi ca trebuie sa mai astepte o buna bucata de timp pe urmatorul. Aici cu mandrie si fara sa fi depus prea mult efort...ma incadrez si eu. Eiiii si daca tot am ratat autobuzul, incep sa ma uit in jur si implicit la oameni.

Imi plac oamenii...mi se pare ca sunt o sursa inepuizabila de motive, deopotriva hilare si serioase, despre care poti sa vorbesti ore in sir, fara intrerupere. Poti detasat sa faci diferenta intre fetele care mai de care mai aranjate, mai asortate si cochete, si baietii, carora dimineata clar le-a declarat razboi, caci n-au apucat saracii sa-si aranjeze prea bine freza “smiley – iana.”

Cum e sa mergi pe partea gresita a soselei



Cum sunt in Marea Britanie, pacat ar fi sa nu documentez calatoria cu articole, oarecum legate de tara lui Shakespeare si a fotbalului, pentru CB. Nu sunt tocmai in pauza aici, totusi, atat de multe lucruri noi trebuie sa lase si urme pe hartie, macar cateva ...
Saptamana aceasta incepem cu primele impresii:

Love is in the air - la multe sute de metri altitudine, undeva deasupra Bruxelles-ului se infiripa o idila. Protagonistii? Un funny little indian si o focoasa romanca, nascuta undeva in Transilvania. The land of Dracula, spune indianul in timp ce stewardesa ne aduce un chicken curry sandwich. Tanara zambeste strengar si il intreaba daca a facut baie in Gange. Uneori stereotipurile te urmaresc la orice inaltime ...

Sunt adult. Si nu stiu cand s-a intamplat!


Viata ta ajunge intr-un  moment de cotitura. Nici prin gand sa fi crezut ca timpul zboara al naibii de repede. Credeai doar ca e o minciuna gogonata lasata intentionat pe balustrada de la etajul doi. Ehe - doar stai la unu si ai fi in stare sa iei si liftul, daca s-ar putea.  Si, totusi, gogonata minciuna pare sa-ti dea de furca.

 Iti poti da seama din privirile celor ce te inconjoara. E oficiala treaba.  Si e naspa ca te cauti in buzunare, incercand, zadarnic, sa gasesti raspunsul. Si in loc de raspuns, dai peste claia de par de pe picioare. Iti amintesti vag ca erai in camera obscura de camin si cautai un ac. Habar nu aveai cum arata, dar tu cautai de zor. Si iti mai amintesti ca pana mai ieri, maica-ta avea grija de tine.

Esti suficient de inteligent pentru lumea asta?



Cand iti dai seama si pui stampila de “om inteligent” pe interlocutorul tau ? 

  • Sa fie atunci cand iti dai seama ca nu rade la glumele tale insipide? 
  • Sau cand te uiti la tinuta sa si nu vezi nici o eticheta a firmei atarnand?
  • Sau cand epuizand (tu) arsenalul de glume deocheate si bancuri rasuflate il inviti la o tigara, dar refuza pretextand ca nu fumeaza (doar e o persoana inteligenta si stie ca fumatul dauneaza grav sanatatii!)? 
  • Sau cand comentezi tot felul de cancanuri si il surprinzi ca face analiza psihologica a comportamentelor denigrante ale oamenilor? 
  • Sau pur si simplu cand te abandoneaza pentru ca esti “out of his league” ?

Oricum nu te lua dupa marimea capului, pentru ca de multe ori o coafura bine tapata te induce in eroare si asta fara sa ai ocazia sa auzi sunetul de sec!

Buna


Buna...din nou...dupa ceva vreme,


Pornind de la citatul: „Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire, as avea o intrebare; a vazut cineva trailer-ul?

Today is my first day as an adult


Dear world,


This is my final letter to you before I become a grownup. I decided to leave my childhood away in the attempt to become a serious person, according to my biological age. I liked a lot to play the child’s role, to receive the last piece of cake, to have the largest slice of pizza, to be allowed to use the swing and so on. My friends always protected me, they never hurt me and they never used nasty words around me. Not even my family, well known for their vulgarity, not even they couldn’t speak like a real adult in front of me. 


So I enjoyed that for a long time, without even bother to change this soft and comfortable role. It’s like giving up to your umbrella when it’s raining. You don’t do that at all. It’s too dangerous first of all for your look and secondly for your health. And I know this more than anyone else. I admit that I am still enjoying cartoons and dots on my outfits, but I pretend that I don’t in order to make the other people admire my adulthood side. Which, by the way, doesn’t exist for me. I tried for a really long time to plan for myself a new set of rules to follow and to accede in this universe, full of responsibilities, but I failed every time, tragically.

Astazi impart zambete

-Grey`s Anatomy mood-


Nu recunosti niciodata cea mai importanta zi viata ta. Si doar ti-ai imaginat-o de atatea ori! Nu o recunosti decat atunci cand se intampla. Nu recunosti cea mai importanta zi din viata ta, decat atunci cand te trezesti, nauc, in mijlocul ei. Ziua in care iti iei un angajament fata de o persoana. Sau cea in care inima iti este calcata in picioare. Ziua in care iti gaseste sufletul pereche. Ziua cand realizezi ca viata e scurta si tu vrei sa fii nemuritor. Acestea sunt zilele ce conteaza.


 

Posted by Suflet blond

 

Despre vinovatie


Se spune ca in ochii vinovatului se citeste teama si neliniste. 


Unii dintre noi se dau de gol singuri. Altii au nevoie de un pic de ajutor. Altora, dimpotriva, li se potriveste de minune rolul. Iar cativa, pur si simplu, nu pot sa se abtina la timp.  

Asumarea responsabilitatii e doar o chestiune pur subiectiva. Sentimentul vinovatiei e doar una dintre cele mai puternice arme de manipulare de care ne putem folosi.  


Dar mai stim si de existenta acelei  carti  care ne spune ca suntem cu totii pacatosi. Bineinteles, nu toti cei care apuca sa o citeasca se lasa coplesiti de vina.

Free tips for lovers



 Iata o tentativa de a face bine femeii, consiliind un pic barbatii care se presupune ca au deja o partenera si nu trebuie sa mai asude “vanand” una. Cum au ajuns sa aiba o iubita e numai si numai meritul lor; cum reusesc totusi sa o tina aproape, este o arta; de sunt artisti, ramane de vazut...



Restul dupa nevoi



De regula,  nu-mi bat capul cu ce rest primesc. Culeg monezile de pe tejghea  si le arunc in portofel.  Nici nu mai stau sa verific daca am primit tot maruntisul.  Adeseori , accept si guma de mestecat pe care vanzatoarea  mi-o arunca in graba peste bancnotele verzi.  Prietenii ma stiu acum drept furnizor de gume. 

Dar nu mi-a fost usor tot timpul. Acest subterfugiu al comerciantilor mi-a dat serioase batai de cap la inceput. Intrasem in etapa “restul diversificat”  si mi se baga  pe gat orice altceva decat monezile cuvenite. Sub forma de protest, am renuntat sa mai cumpar de la magazinul din colt.

Diversitate



De dragul diversitatii, dati o sansa femeilor urate!



  •      Pentru ca pot fi simpatice
  •      Pentru ca rad mereu la glumele tale
  •      Pentru ca nu pierd mult timp la toaleta
  •      Pentru ca stiu ce conteaza



    


    
           Posted by My imaginary friend 

O zi perfecta


Sa va povestesc ziua mea de ieri. Ma trezesc. Suna notsosmartphonul meu, il inchid necedand primului instinct de a-l arunca de perete. Apoi urmez traseul obisnuit: spalat pe ochi, pe dinti si amorf pasind spre bucatarie. Ibricul face cunostinta cu aragazul, aragazul cu bricheta (protejam padurile patriei), bricheta cu tigara, tigara cu mine, eu cu chiseaua de zahar (trei lingurite cu varf plus una rasa plus inca un pic) si apoi cu cutia de cafea. Imi beau cafeaua.

Ma uit la ceas, ceasul se uita la mine si imi spune ce nu vreau sa aud: esti in intarzaiere! Iau primele haine de pe unde sunt. Le imbrac, imi dau seama ca am un ciorap de un fel si un altul deloc asemanator. Zic: la naiba cui ii pasa si ies.

Despre balet


 La inceput m-a miscat ideea, dar nu am crezut nici cand ca ar putea fi atat de contagioasa. Nu ii intelegeam prea lesne rostul, de aceea am evitat-o mult timp. Eram o adepta inflacarata a sintagmei “Scoala este o cultura silnica”, in care credeam cu staruinta. Ba chiar incercam sa indrept si pe unii colegi, care se pierdeau undeva pe drumul dinspre casa spre scoala. 

 Nu tin minte cand am inceput sa am indoieli. Imi amintesc doar ca gandul ma indemna spre scoala, dar pasii ma purtau cu totul in alte locuri, antrenati de vocea suava din telefon „Nu ti-ai facut nici tu tema ?… Si tie ti-a fost rau ? Atunci hai sa ne dregem cu o cafea!“. Si nu eram singurele care pierdeam vremea pe langa facultate. Bancutele din preajma Universitatii erau pline ochi si in timpul cursurilor.

Living next door to....


 Imi iubesc platonic vecinii; intr-atat de discret, incat sunt sigura ca nici nu se prind. La capitolul asta sunt(ei=vecinii) asemeni unei amante nesigure care doreste la tot pasul mostre de afectiune, caci altfel cum sa-mi explic permanentele convocari la intrunirile de administratie din fata blocului, care se fac cu o periodicitate, ce depaseste alte periodicitati lunare si dorinta avida de a ne lungi la vorba avand ca fitil un simplu “Buna ziua!”!!! Mimica nu ma ajuta si uite asa sunt antrenata in discutii interminabile despre dramele altor vecini, care bineinteles nu sunt de fata si ma rog sa nu fie nici in spatele vizorului.

Despre Clara


 Clara este o tipa foarte misto, daca ma intrebati pe mine. Ceva mai optimista in trecut, dar isi revine incet....incet. Nici amuzamentul si ironia nu-i lipsesc si i se mai spune ca e o tipa rationala. Incearca sa nu supere sau sa deranjeze ambientul celorlalti in mod voit, insa a trecut si prin situatii de genul asta. Clara socializeaza destul de usor si de multe ori nu realizeaza ca centrul atentiei este locul care o pune cel mai bine in valoare...Clara nu plange dupa iubire pentru ca are din belsug...este o fiinta usor de iubit si impartasit momente frumoase. Stie unde ii este locul, dar e sigura ca s-ar simti confortabil si mai sus...este responsabila, insa nu are foarte multe ocazii sa o si demonstreze...ii plac foare multe lucruri si-i displac deopotriva tot cam atatea....

 Asta este oglinda in care se priveste Clara...e adevarat, e o oglinda care n-a mai fost stearsa de praf de ceva vreme..

Posted by Clara

Despre foste iubiri


 Cochetez de cand ma stiu cu dragostea. Cand eram mica  sechestram in brate fiecare patruped ce-mi cadea prizonier. Nu de putine ori, biata vietate ramanea fara suflare.  Mama ma privea amenintator si tata ma strangea de obraji. Mustrarile  mamei  le uitam imediat ce ieseam pe usa in cautarea urmatoarei victime.  Nu ma simteam nicidecum responsabila. Ofeream iubire cu forta si nu asteptam nimic in schimb.

 Cand am ajuns la gradinita, m-am transformat intr-o cuceritoare teribila. Era imposibil sa nu fiu observata. Bretonul in colturi se asorta de minune cu fusta plisata si pantofii cu bulinute. Printre creioane colorate, povesti cu zane, pauze de desert, pijamale si sosete, m-am amorezat de un blond si un brunet. Si cum habar n-aveam ce e aia  statornicie sau  monogamie, am cochetat cu ambii crai vreme indelungata. Educatoarea m-a parat mamei, care a inceput sa se uite ingrijorata.  Tata m-a strans in continuare de obraji.

Portrait of a Lady





Trecuta de copilaria fizica, dar savurand copilaria mintii, sunt mai degraba comuna decat interesanta – un adevarat deliciu pentru persoanele cu imaginatie din anturajul meu care isi inchipuie ceea ce nu e si ar vrea sa fie.
 
Tinand cont de speranta de viata din arborele meu genealogic, consider ca am avut parte de curba mea ascendenta pana acum, traita cu moderatie si frica de Dumnezeu, iar acum experimentez alunecarea pe derdelus, fara centura de siguranta, cu pofta de “ilegalitati”  si experiente de “must have” nu neaparat benefice, dar al naibii de placute.

 
Nu posed inteligenta emotionala, aia care in lipsa-i, ma face sa ma vand  mai degraba pe un pret de en gross decat sa pretind ca sunt genul care tine o carte pe noptiera si cunoaste 4 limbi straine, pentru ca pentru mine lauda de sine are cel mai insuportabil miros.